DEPARTAMENTUL FILOSOFIE ȘI ANTROPOLOGIE

 

Video






Log in

   sau    Inregistrare

  • Acasă
  • Curricula examenul de ...

MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE ISTORIE ŞI FILOSOFIE
DEPARTAMENTUL FILOSOFIE ŞI ANTROPOLOGIE
 
Curriculum pentru examenul de licenţă
 
Domeniul general de studiu- 22 Ştiinţe umanistice
Domeniul de formare profesională- 221 Filosofie
 
specialitatea –221.1 Filosofie
 
 
 
CHIŞINĂU  2015
 
 
 
 
I.                    Preliminarii
Examenul de licenţă la Probleme fundamentale ale filosofiei are ca scop evaluarea competenţelor generice şi specifice la absolvenţii studiilor de licenţă conform programului de formare profesională având la bază un plan de învăţământ care cuprinde următoarele trasee: a) Module care asi­gură o pregătire generală în domeniile sociologie, istoria culturii şi civilizaţiei, politologie, psihologie şi care sunt menite să formeze competenţe sistemice, aplicabile atât domeniului cât şi vieţii sociale ale licenţiatului; b) Module care asigură pregătirea teoretică de specialitate, poziţionate în anii I şi II Licenţă care au ca obiectiv formarea competenţelor specifice domeniului; c) Module cu caracter practic-operaţional şi de aplicabilitate curentă, distribuite în anii II şi III Licenţă care vin să formeze compe­tenţe ce ţin de aplicarea cunoştinţelor obţinute.
Obţinerea competenţelor este concepută prin două modalităţi: prima, care vine să asigure pregătirea teoretică şi alta cu caracter practic şi aplicabilitate curentă.
Organizarea şi desfăşurarea examenului de licenţă
1.       Examenul de licenţă reprezintă evaluarea finală a programului de studii realizat într-un domeniu de formare profesională/specialitate.
2.       Prin probele examenului de licenţă se evaluează nivelul de realizare a finalităţilor de studii, precum şi competenţele generice şi specifice dobândite de către absolvenţi pe parcursul studiilor.
3.       Examenul de licenţă include:
- o probă de profil (poate include subiecte din câteva unităţi de curs/module din componenta fundamentală a planului de învățământ);
- o probă de specialitate (poate include subiecte din câteva unităţi de curs/module din componenta de specialitate a planului de învățământ).
- susţinerea proiectului (tezei) de licenţă.
4.       Timpul destinat probei scrise este de trei ore academice, iar pentru susţinerea proiectului (tezei) de licenţă - până la o oră academică (20 minute).
 
II.                  Competenţele evaluate
Competenţe generale:
1.         Analizarea şi sintetizarea diverselor tipuri de filosofie şi stiluri de filosofare;
2.        Identificarea şi aplicarea cunoştinţelor teoretice şi istorice din domeniul filosofiei în cercetarea ştiinţifică şi acţiunile practice;
3.        Producerea şi proiectarea ideilor filosofice, cultivarea calităţilor retorice şi literare,  aplicarea metodologiilor însuşite;
4.        Utilizarea  conceptelor și a metodelor de bază ale unei alte științe sociale sau umanistice, (sociologia, antropologia, psihologia);
 
Competenţe specifice:
1.         Identificarea şi definirea conceptelor şi teoriilor fundamentale ale filosofiei pe parcursul lecturii unor texte filosofice;
2.         Gestionarea metodelor filosofice însuşite în cadrul învăţării celor mai importante orientări filosofice, în cercetarea ştiinţifică şi în acţiunile practice;
3.         Sintetizarea conceptelor de bază ale filosofiei într-un mod propriu, ce ar determina structurarea concepţiei despre lume a individului;
4.         Cunoaşterea şi recomandarea publicului ţintă a principiilor de comunicare eficientă din perspectiva retoricii, pragmaticii discursive şi ale discursului filozofic;
5.         Definirea şi exprimarea specificităţii problemelor filosofice în raport cu alte discipline umanistice;
6.         Identificarea, interpretarea şi respectarea valorilor, opiniilor, nevoilor altor persoane sau altor culturi;
7.         Estimarea funcţiei formative a filosofiei în condiţiile democratizării societăţii şi evaluarea ideilor filosofice din perspectivele axiologică, praxiologică, culturală;
8.         Adaptarea teoriilor filosofice la situaţiile activităţii practice;
9.         Explicarea şi adaptarea diverselor concepţii despre lume şi a modelelor culturale elaborate, aplicarea cunoştinţelor şi a metodologiei în aprecierea unor situaţii concrete;
10.     Evidenţierea similitudinilor şi a diferenţelor dintre diverse tradiţii filosofico - culturale;
11.     Abordarea în mod realist şi prin argumentare atât teoretică, cât şi practică a unor situaţii-problema cu grad mediu de dificultate în vederea soluționării lor eficiente;
12.     Evaluarea rolul autoreflexiei pentru cunoaşterea filosofică precum şi evaluarea nevoii de formare profesională în scopul dezvoltării autonomiei personale;
13.     Formularea opiniei personale asupra evoluţiei concepţiilor sociale;
14.     Proiectarea activităţilor în baza principiilor şi metodologiilor însuşite.
 
III.               Subiecte
Ontologie și metafizică
Obiective Repere de conţinut
-          Să definească obiectul de studiu al filosofiei;
-          să definească conceptul de temă filosofică paradigmatică;
-          Să identifice domeniul de cercetare a principalelor discipline filosofice;
-          Să identifice criteriile necesare delimitării conceptuale dintre cele trei paradigme ale filosofiei;
-          Să stabilească metodele de cercetare in filosofie.
-          Să determine temele ideatice majore ale filosofiei;
-          Să evalueze devenirea istorică a ideilor filosofice ca succesiune a paradigmelor filosofice;
-          Să argumenteze interdependenţa existentă între tematizările şi paradigmele filosofiei.
Tematizările majore ale gândirii filosofice. Paradigme de înțelegere a filosofiei
Etapele de dezvoltare a filosofiei;
Diversitatea disciplinelor filosofice: logică, epistemologie, ontologie, axiologie etc.;
Interacţiunea filosofiei cu alte ştiinţe;
Importanţa teoretică şi practică a studiului metodelor de cercetare;
Conceptul de temă paradigmatică;
Delimitările paradigmatice ale discursului filosofic;
Istoria ideilor filosofice ca succesiune a temelor filosofice majore;
Interdependenţa paradigmelor filosofice.
-          Să definească tipuri de abordare a filosofiei;
-          Să identifice stilul de filosofare oriental şi occidental;
-          Să deosebească tradiţia orientală de cea occidentală a filosofiei.
Două tradiții filosofice: orientală și occidentală
Caracteristicile demersului filosofic occidental;
Similitudini și diferențe dintre cele două demersuri: oriental și occidental;
Diferenţele de percepere a realităţii în tradiţia buddhistă şi a raţionalismului european.
-          Să identifice domeniul ontologiei;
-          Să evidenţieze modalităţile manifestării fiinţei în diverse tipuri de realitate.
Problematica ontologiei. Fiinţa şi tipurile de realitate
Fiinţă şi neant;
Realitate naturală şi socială;
Omul – realitate naturală şi istorică;
Trionicitatea omului.
-          Să estimeze specificul diverselor tipuri de realitate
-          Să explice temeiurile ontologice ale mişcării şi dezvoltării;
-          Să stabilească dinamica: diversităţii, unităţii, haosului şi ordinii;
-          Să aprecieze importanţa distingerii aspectelor orizontal şi vertical în abordarea sistemico –structural - funcţională a realităţii.
Caracteristicile inerente ale realităţii: a) schimbarea şi dezvoltarea; b) diversitatea, unitatea şi ordinea; c) structuralitatea şi caracterul sistemic
Mişcare, schimbare, dezvoltare, progres, involuţie;
Haos şi ordine;
Element, structură, sistem;
Funcţie şi disfuncţie;
Determinarea ierarhică în sistem;
Automodificarea sistemului.
-    Să definească conceptul ontologic al esenţei omului;
-    Să descrie interacţiunea esenţă umană-condiţie umană;
-    Să argumenteze corelaţia fiinţa umană şi libertatea;
-    Să argumenteze specificul înstrăinării în contextul realizării umane;
-    Să distingă impactul înstrăinării asupra conduitei umane.
Omul şi condiţia umană
Conceptul ontologic privind esenţa omului;
Esenţa umană şi conduita umană;
Dimensiunea umană;
Fiinţa umană şi libertatea;
Înstrăinare şi realizare umană;
Bunăstare şi condiţie umană.
- Să determine specificul întrebării ontologice a metafizicii;
- Să identifice temeiurile constituţiei onto - teologice a metafizicii;
- Să identifice temeiurile constituţiei henologice a metafizicii.
- Să stabilească specificul problemei fiinţei ca problemă metafizică;
- Să argumenteze opinia proprie asupra raportului fiinţă – gândire.
Modelul ontologic al metafizicii
Parmenide şi descoperirea fiinţei;
Modelul aristotelic al metafizicii;
Modelul platonician al metafizicii.
Gnoseologie și epistemologie
Obiective Repere de conţinut
-          Să definească specificul Gnoseologiei;
-          Să stabilească deosebirea dintre gnoseologie, psihologia cunoaşterii şi epistemologie;
-          Să aprecieze după criterii externe (conformitatea cu obiectul) importanţa Gnoseologiei în raport cu celelalte discipline înrudite.
Constituirea gnoseologiei
Constituirea obiectului Gnoseologie în Istoria filosofiei;
Problematica Gnoseologiei în raport cu Epistemologia;
Realizarea cunoaşterii – reflexiei filosofice în gnoseologie – în baza informaţiilor furnizate de Psihologia cunoaşterii şi Logicii.
- Să definească deosebirea dintre cunoaştere empirică şi cunoaştere teoretică;
 - Să stabilească limitele empirismului şi raţionalismului;
- Să estimeze importanţa lui Im. Kant în rezolvarea acestei dispute.
Nivelurile cunoașterii științifice
Cunoaştere empirică;
Fapte ştiinţifice;
Problemă ştiinţifică;
Problemă, Ipoteză, teorie;
Empirism/raţionalism/intuitivism.
-          Să descrie diverse tipuri de adevăr;
-          Să stabilească dinamica raportului adevăr/eroare;
-          Să explice aspecte absolute şi relative în structura adevărului;
-          Să aprecieze importanţa distingerii între tipurile de adevăr.
 Adevărul
Adevăr/eroare gnoseologică;
Criterii ale adevărului;
Tipuri de adevăr;
Structura adevărului.
-          Să definească trăsăturile orientării mutaţioniste în epistemologia contemporană;
-          Să caracterizeze concepţiile lansate de reprezentanţii acestei orientări;
-          Să aprecieze valoarea acestei orientări în raport cu viziunea cumulaţionistă.
Epistemologia lui K. R. Popper. Epistemologia lui Th. Kuhn
Dinamica ştiinţei;
Salturi mutaţionale sau „revoluţii” ştiinţifice;
Paradigmă ştiinţifică;
Coerenţa dintre tradiţie şi inovaţie;
Reprezentanţii viziunii mutaţioniste: K. Popper, Th. Kuhn, St. Toulmin, P. Feyerabend, Im. Lacatos, N. Luhman, L. Landau, A. Koyre, R. Merton ş.a.
-          Să determine principiile etice ale cercetării ştiinţifice;
-          Să stabilească importanţa şi specificul respectării drepturilor de autor;
-          Să identifice principalele momente pe care le vizează codul deontologic al savantului;
-          Să estimeze gradul de responsabilitate a savantului pentru cercetarea sa.
Principiile etice şi cercetarea ştiinţifică
Principiile etice în cercetarea ştiinţifică;
Drepturile de autor;
Responsabilitatea şi asumarea consecinţelor;
Codul deontologic al savantului.
-           Să relateze despre realizările științifico - tehnice şi ale umanismului contemporan;
-           Să definească conceptele de problemă globală, umanism ecologic, umanism etnic;
-           Să argumenteze necesitatea umanismului contemporan ca bază teoretico-practică a soluţionării problemelor globale, regionale şi locale ale contemporaneităţii şi imposibilitatea dezvoltării cu succes a ştiinţei şi tehnicii contemporane în afara moralei.
Probleme actuale ale ştiinţei şi moralei în sec. XX- XXI
Realizările fizicii nucleare, chimiei, ştiinţelor biologice, psihologice şi medicinii din sec. al. XX-lea şi al XXI – lea în contextul etico-moral;
Umanismul ecologic şi umanismul etnic – unitatea ştiinţei, practicii şi moralei;
Umanismul contemporan – baza soluţionării problemelor globale şi a dezvoltării durabile a umanităţii şi naturii;
Sociobiologia, transplantologia, clonarea şi eugenica în contextul etico-moral.
Filosofia socială, filosofia istoriei, filosofia politică
Obiective Repere de conţinut
-          Să identifice substanţionalismul şi nominalismul istoric ca două modalităţi de tratare a istoriei;
-          Să relateze despre premisele istorice şi repere tematice ale filosofiei istoriei;
-          Să identifice metodele cunoaşterii istorice;
-          Să analizeze problema sensului istoriei.
Problema sensului în istorie
Substanţionalismul şi nominalismul istoric: două modalităţi de tratare a istoriei;
Problema sensului istoriei: modele de interpretare a procesului istoric: decădere, ciclism, progres;
 Premise istorice şi repere tematice ale filosofiei istoriei;
Metodele cunoaşterii istorice;
Specificul obiectului cunoaşterii istorice;
Problema obiectivităţii cunoaşterii istorice.
-          Să relateze despre critica istoricimului ca aplicare a raţionalismului critic la problemele socio-umane;
-          Să compare conceptele indeterministe asupra istoriei ale filosofilor K. Popper şi R. Aron;
-          Să analizeze secţiunea modern-postmodern ca raport universal – particular;
-          Să determine legătura dintre conceptele lui K. Marx şi F. Fukuyama despre sfârşitul istoriei.
Sfârşitul istoriei ca împlinire a ei
Critica istoricimului ca aplicare a raţionalismului critic la problemele socio-umane;
K. Popper şi Mizeria istoricismului;
R. Aron şi critica determinismului istoric Secţiunea modern-postmodern ca raport universal – particular;
F.Fukuyama: Sfârşitul istoriei şi ultimul om;
J.Derrida: Spectrele lui Marx;
R.Rorty şi sfârşitul istoriei;
Justificarea istoriei: istoriodiceea.
-   Să determine obiectul şi problematica filosofiei politice;
-   Să enumere caracteristicile definitorii ale filosofiei politice;
-   Să deosebească etape în evoluţia filosofiei politice;
-    Să aprecieze contribuţia filosofilor contemporani în reanimarea filosofiei politice în anii -70 ai sec. al XX-lea;
-   Să demonstreze dimensiunea conceptuală, axiologică şi praxiologică a filosofiei politice.
Specificul filosofiei politice
Obiectul şi problematica filosofiei politice;
Caracteristicile definitorii ale filosofiei politice;
Etape în evoluţia filosofiei politice;
Contribuţia filosofilor contemporani în reanimarea filosofiei politice în anii -70 ai sec. al XX-lea;
Dimensiunea conceptuală, axiologică şi praxiologică a filosofiei politice.
-Să identifice  interpretări ale conceptului de dreptate;
-Să relateze despre teoria dreptăţii ca avantaj reciproc;
-Să descrie teoriile dreptăţii ca imparţialitate;
-Să compare principiile dreptăţii;
-Să deosebească tipuri de dreptate;
-Să stabilească coraportul dintre regulile dreptăţii şi constrângere pe care ele o îndreptăţesc;
-Să demonstreze impactul dreptăţii în raport cu guvernarea politică (stat totalitar/paternalist şi de drept);
-Să demonstreze posibilitatea statului de a impune respectarea regulilor dreptăţii;
-Să valorifice necesitatea criticii dreptăţii în numele moralei.
Problema dreptății în filosofia politică
Interpretări ale conceptului de dreptate;
Teoria dreptăţii ca avantaj reciproc;
Teoriile dreptăţii ca imparţialitate;
Principiile dreptăţii;
Tipuri de dreptate;
Coraportul dintre regulile dreptăţii şi constrângere pe care ele o îndreptăţesc;
Impactul dreptăţii în raport cu guvernarea politică (stat totalitar/paternalist şi de drept);
Posibilitatea statului de a impune respectarea regulilor dreptăţii;
Necesitatea criticii dreptăţii în numele moralei.
-Să evidenţieze esenţa societăţii asiguratorii;
-Să identifice noile căi ale solidarităţii;
-Să evalueze limitele statului providență-pasivă;
-Să caracterizeze globalizarea din perspectiva individualizării socialului;
-Să interpreteze conceptul de ordine şi tipurile ei.
Tendinţele dezvoltării societăţii în sec. al XXI-lea. Refondarea solidarităţii şi reconsiderarea drepturilor
Declinul societăţii asiguratorii;
Refacerea naţiunii;
Noile căi ale solidarităţii;
Limitele statului providență-pasiv;
Paradoxurile dreptului la muncă;
Individualizarea socialului.
-Să interpreteze modernul din perspectiva organizării sociale şi culturale;
-Să interpreteze temeiurile renaşterii neomoderne a teoriei pieţii;
-Să evidenţieze ordinea socială ca esenţă a convieţuirii umane;
-Să sintetizeze calităţile distincte ale teoriei antimodernizării;
-Să construiască imagini privind corelaţia - personalitatea istorică  şi democraţia;
-Să evalueze tipurile ordinii sociale;
-Să estimeze esenţa ordinii politice, juridice,       economice, religioase, estetice, morale;
-Să evalueze procesul istoric din perspectiva universalizării societăţii contemporane.
Deschideri şi perspective epistemologice în teoria socială
Teoria modernizării din perspectiva organizării sociale și culturale;
Temeiurile renașterii neomoderne;
Trăsăturile distincte ale teoriei antimodernizării;
Reducţia modernizării;
Tipurile de ordine socială.
 
 
 
 
Axiologie și filosofia culturii
Obiective Repere de conţinut
-    Să definească sensurile conceptului de cultură;
-    Să analizeze momentele constitutive/ cognitiv, axiologic, creator, comunicaţional /  ale actului cultural;
-    Să estimeze relaţia – cultură-natură şi cultură-societate.
Abordarea filosofică a conceptului de cultură
Sensurile conceptului de cultură;
    Momentele constitutive ale actului cultural;
   Relaţia cultură-natură-societate.
- Să evidenţieze abordarea comunicaţională a culturii;
- Să relateze despre teoriile asupra culturii de masă;
- Să compare modele ale difuziunii culturii;
- Să deosebească cultura clasică şi cultura mozaică;
-    Să  valorifice puterea mass-mediei în noua realitate culturală.
Fenomenul cultural sub impactul sistemului mediatic  
Abordarea comunicaţională a culturii;
Teorii critice asupra culturii de masă;
Circuitul social al culturii. Modele ale difuziunii cultural;
Cultura clasică – cultura mozaică;
Mass-media şi noua realitate culturală.
-   Să determine etape în elaborarea doctrinei culturii de masă;
-   Să analizeze caracteristicile societății şi culturii de masă;
-   Să aprecieze ipostaza omului-masă – produs al culturii de masă.
Cultura de masă  
Caracteristicile fundamentale ale culturii de masă;
 Teorii critice asupra culturii de masă;
Ipostaza omului-masă ca produs al culturii de masă. 
-    Să definească conceptul de valoare;
-    Să compare teorii cu privire la valoare;
-   Să stabilească legătura dintre obiectiv şi subiectiv, absolut şi relativ în conţinutul valorii;
-    Să distingă trăsăturile esenţiale ale valorilor;
-    Să aprecieze funcţiile sociale ale valorilor.
Valoarea – concept fundamental al axiologiei
Conceptul de valoare;
Teorii cu privire la valoare;
Legătura dintre obiectiv şi subiectiv, absolut şi relativ în conţinutul valorii;
Trăsăturile esenţiale ale valorilor;
Clasificarea şi funcţiile valorilor.
-    Să determine esenţa procesului complex de cunoaştere a valorilor;
-     Să compare orientările fundamentale în axignoseologice: emoţionalismul şi intelectualismul;
-    Să stabilească legătura dintre experienţa axiologică şi judecăţile de valoare;
-    Să demonstreze fundamentul axiologic al concepţiilor despre lume şi valoarea creaţiilor filosofice.
Gnoseologia valorilor
Procesul complex   de cunoaştere a valorilor;
Orientări fundamentale în axignoseologie;
Experienţa axiologică şi judecăţile de valoare;
Filosofia valorii şi valoarea filosofiei.
-    Să distingă semiotica de semiologie, semantică, simbolică şi simbolism, stabilind partea comună dintre acesta;
-    Să releve  funcţiile culturii ca păstrătoare şi promotoare a informaţiei neereditare;
-    Să stabilească rolul marilor şcoli naţionale în dezvoltarea semioticii.
Semiotica culturii
Noţiuni generale despre acţiunea semiotică;
Noţiuni generale despre sistemul ştiinţelor sociale şi proximitatea lor;
Definirea culturii din perspectiva semiotică;
Cultura ca spaţiu în care se produc semnele;
Şcoli naţionale în dezvoltarea semioticii.
Etica și estetica
Obiective Repere de conţinut
-          Să definească noţiunea de ideal;
-          Să stabilească raportul dintre ideal şi scop, ideal – realitate;
-          Să identifice formele fundamentale ale idealului moral;
-           Să determine principiile idealului moral;
-          Să estimeze importanţa idealului etic pentru societate.
 Geneza şi dinamica idealului etic
Idealul şi tipurile lui;
Ideal şi scop;
Ideal şi realitate;
Formele fundamentale ale idealului etic;
Principiile idealului;
Importanţa idealului etic.
-   Să identifice structura formală a normelor  morale;
-     Să deosebească tipuri de norme morale;
-     Să stabilească legătura dintre normele morale și alte prescripții normative;
-    Să estimeze atitudinea diferențiată a  indivizilor față de normele morale în contemporaneitate;
-     Să aprecieze importanţa principiilor morale pentru menținerea ordinii sociale.
Norme și principii morale
Structura formală a normelor  morale;
Tipuri de norme morale;
Normele morale și alte prescripții normative;
Atitudinea indivizilor față de normele morale;
Principiile fundamentale morale.
-   Să definească conceptele de apreciere morală și judecata de valoare morală;
-    Să distingă nivelurile aprecierii morale;
-   Să evalueze semnificația formelor aprecierii morale;
- Să identifice paradoxul evaluării morale şi al comportamentului moral.
Aprecierea morală
Conceptele de apreciere morală și judecata de valoare morală;
Nivelurile aprecierii morale;
Formele aprecierii morale;
Etica spiritului critic și autocritic.
-          Să relateze semnificaţia conceptelor: deontologie, consecinţealism, fundaţionalism, teleologie;
-          Să determine raportul dintre datorie şi corectitudine;
-          Să determine caracterul contractual al profesiilor;
-          Să identifice perspectivele deontologice şi teleologice în evaluarea activităţii profesionale;
-          Să determine funcţiile codurilor deontologice;
-          Să determine rolul codurilor deontologice pentru dezvoltarea profesiei.
Categorii ale eticii profesionale
Teoria deontologică şi teoria Consecinţialismului;
Perspectivele deontologice şi teleologice ale acţiunii profesionale;
Structura codurilor deontologice;
Funcţiile codurilor deontologice;
Obiectul codurilor deontologice.
-          Să evidenţieze cauzele lipsei termenului creaţie în Grecia şi Roma antică;
-          Să identifice condiţiile creaţiei pentru abordarea filosofică a acesteia;
-          Să distingă momentele comune în creaţia filosofului şi poetului în interpretarea aristotelică;
-          Să evidenţieze specificul filosofiei creaţiei la greco-romani;
-          Să aprecieze importanţa interpretărilor creaţiei din perioada respectivă pentru constituirea Filosofiei creaţiei.
Originalitatea interpretării creației în filosofia antică greacă
Sursele autoperfecţiunii la Socrate;
Geneza noului în lumea ideilor la Platon;
Actul productiv al poetului şi filosofului la Aristotel;
Autocraţia (autoperfecţiunea) la stoicii noi (romanii).
-          Să identifice specificul turnurii existenţialiste în interpretarea creaţiei;
-          Să distingă nuanţele în interpretarea creaţiei în existenţialismul religios şi cel ateist;
-          Să identifice factorii care pun în pericol propria realizare în viaţă;
-          Să aprecieze valoarea pragmatică a filosofiei existenţialiste a creaţiei.
Interpretarea existențialistă a creației
Creaţia ca stil de viaţă;
Creaţia ca creaţie de Dumnezeu în noi;
Setea de creaţi şi pericolul ei;
Salvarea prin creaţie;
Obstacolele în calea creaţiei sensului vieţii proprii.
-          Să ilustreze specificul categoriilor estetice;
-          Să definească categoriile fundamentale precum: frumosul, sublimul, tragicul, etc.;
-          Să explice termenul de concept subordonat şi concept contrariu;
-          Să stabilească conţinutul axiologic al categoriilor estetice.
Categoriile estetice
Specificul categoriilor estetice;
Categoriile fundamentale: frumosul, sublimul, tragicul, etc.;
Concept subordonat şi concept contrariu;
Conţinutul axiologic al categoriilor estetice.
-          Să descrie premizele fundamentale care au condiţionat apariţia esteticii ca ramură a filosofiei riguroase;
-          Să prezinte principiile esteticii kantiene;
-          Să relateze despre impactul esteticii kantiene şi hegeliene asupra perceperii artei şi realităţii;
-          Să determine esenţa esteticii neclasice;
-          Să aprecieze efectul „reevaluării valorilor” asupra artei şi filosofiei;
-          Să definească conceptul de estetică postmodernă;
-          Să explice noţiunea de estetism;
-          Să aplice principiile estetice asupra stilurilor de artă şi literatură contemporană.
Specificul esteticii moderne și contemporane
Premizele fundamentale care au condiţionat apariţia esteticii ca ramură a filosofiei riguroase;
Principiile esteticii kantiene;
Impactul esteticii kantiene şi hegeliene asupra perceperii artei şi realităţii;
Esenţa esteticii neclasice;
Efectul „reevaluării valorilor” asupra artei şi filosofiei;
Conceptul de estetică postmodernă;
Noţiunea de estetism.
Aplicarea principiilor estetice asupra stilurilor de artă şi literatură contemporană.
Hermeneutica și fenomenologia
Obiective Repere de conţinut
-  Să delimiteze obiectul cercetării hermeneuticii;
-                                                    - Să relateze despre principiile generale ale interpretării hermeneutice;
-                                                    - Să stabilească raportul dintre hermeneutică şi conştiinţa umană;
-                                                    - Să identifice conceptul de interpretare;
-                                                    - Să clasifice tipuri de hermeneutică;
-                                                    - Să delimiteze discursul hermeneutic;
-                                                    - Să  relateze despre raportul explicare-explicitare;
-                                                    - Să identifice funcţiile limbajului;
-                                                    - Să aplice discursului interpretativ funcţiile limbajului;
-                                                    - Să deosebească limba de limbaj;
-                                                    - Să compare discursul hermeneutic cu cel semiotic.
Hermeneutica tradițională. Hermeneutica filosofică
Obiectul cercetării. Principii generale;     Interacţiunea cu alte ştiinţe;
Hermeneutica şi raportul ei cu conştiinţa;
Raportul Eu-celălalt: corelaţii filosofice;
Ce este interpretarea;
Limbă şi comunicare. Limbaj, cultură, interpretare; Repere istorice. Relaţia dintre Hermes şi hermeneutică;
Tipuri de hermeneutică;
Hermeneutica contemporană: prezentare generală;
Discursul hermeneutic;
Raportul explicare-explicitare. Sensul şi subiectul; Conceptul de semnificaţie;
Modelarea lumii prin prisma semnificaţiei;
Raportul limbă – limbaj. Funcţiile limbajului;
Hermeneutica drept artă existenţială;
Perspective comparative : hermeneutică şi semiotică.
-          Să  determine specificul interpretării fenomenologice a conştiinţei;
-          Să traseze particularitatea înţelesului fenomenologic al conştiinţei;
-          Să interpreteze raportul fenomenologic dintre conştiinţă şi realitate;
-          Să compare între metafora „conştiinţă-oglindă” şi metafora „conştiinţă-proiector”;
-          Să recunoască modalitatea fenomenologică de interpretarea a raportului dintre subiect şi obiect.
Conceptul fenomenologic al experienței
Înţelesul fenomenologic al conştiinţei;
Raportul fenomenologic conştiinţă-lume;
Conceptul de experienţă;
Depăşirea distincției categorice dintre subiect şi obiect;
Distincţia dintre înţelesul psihologic şi cel fenomenologic al conştiinţei.
-          Să recunoască înţelesurile istorice ale conceptului de intenţionalitate;
-          Să definească conceptul fenomenologic de intenţionalitate;
-          Să stabilească corelaţie între conceptul de intenţionalitate şi cel de fenomenalitate;
-          Să determine rolul ideii de intenţionalitate pentru definirea conştiinţei în modalitate fenomenologică;
-          Să specifice conţinutul intenţional al conştiinţei;
-          Să recunoască şi să definească elementele structurale ale trăirilor intenţionale ale conştiinţei.
Interpretarea fenomenologică a conștiinței și intenționalitatea
Problema filosofică a intenţionalităţii;
Problematizarea intenţionalităţii în scolastică;
Sensul intenţionalităţii la Fr. Brentano;
Resemnificarea fenomenologică a conceptului
de intenţionalitate;
Conţinutul intenţional al actelor de conştiinţă;
Structura trăirilor intenţionale ale conştiinţei:
noeza şi noemă.
Structuralism, poststructuralism, postmodernism
Obiective Repere de conţinut
-          Să descrie trăsăturile antiumanismului teoretic al curentului structuralist
-          Să analizeze conceptele moartea omului (M.Foucault), moartea autorului (R.Barthes), moartea socialului (J.Baudrillard)
-          Să evalueze consecințele antiumanismului teoretic în interpretarea rolului subiectului uman.
Structuralism și poststructuralism despre decentrarea subiectului
Trăsăturile antiumanismului  teoretic al curentului structuralist;
Conceptele moartea omului (M.Foucault), moartea autorului (R.Barthes), moartea socialului (J.Baudrillard)
Consecințele antiumanismului teoretic în interpretarea rolului subiectului uman.
-          Să definească metodele arheologică și genealogică;
-          Să stabilească similitudini și diferențe în arheologie și genealogie, precum și domeniu de aplicare ale acestora;
-          Să estimeze valoarea metodologică și aplicativitatea practică a metodologiei în interpretarea fenomenelor sociale.
Metodologia lui M. Foucault
Esența metodelor arheologică și genealogică;
Similitudini și diferențe în arheologia și genealogia foucauiană;
Valoarea metodologică și aplicativitatea practică a metodologiei în interpretarea fenomenelor sociale.
-           Să definească noțiunile: modern, postmodern, postmodernism;
-           Să analizeze condițiile ce au generat acest fenomen;
-           Să diferențieze diferite abordări ale postmodernului.
Postmodernism: situaţie/arhetip istoric
Modern și postmodern ca raport universal-singular;
Specificul manifestării postmodernului filosofic;
Critica filosofiei postmoderne.
-           Să generalizeze condiționarea fenomenului postmodern în filosofie;
-           Să identifice principalii reprezentanți ai filosofiei contemporane ca predecesori ai postmodernului;
-           Să relateze despre studiile recente efectuate în filosofie cu privire la postmodern și postmodernism.
Postmodernismul: geneză și evoluție
Principiile filosofiei moderne;
Reprezentanții filosofiei contemporane ca predecesori ai postmodernului;
Principiile criticii filosofiei moderne (F. Lyotard);
Modernitatea „târzie”.
Strategii ale discursului filosofic
Obiective Repere de conţinut
-          Să definească esenţa mecanismului de influenţă;
-          Să compare termenii influenţă – manipulare – persuasiune;
-          Să identifice caracteristicile spaţiului public contemporan;
-          Să diferenţieze tipurile de influenţă;
-          Să aplice în prezentarea temei diverse tipuri de influenţă.
Persuasiunea în mediul interpersonal
Retorica ca mecanism de influenţă;
Influenţă şi manipulare în spaţiul public contemporan;
Analiza sensului în cadrul influenţei;
Tipuri de influenţă exercitate prin intermediul comunicării sau manipulări contextuale.
-          Să explice conceptul de argumentare;
-          Să identifice diverse perspective de definire a argumentării;
-          Să argumenteze propria opinie despre utilitatea practică şi teoretică a argumentării;
-          Să analizeze standardele etice ale argumentării;
-          Să identifice rolul principiilor etice în cadrul argumentării;
-          Să explice necesitatea existenţei principiilor etice în argumentare.
Teoria argumentării și utilitatea ei practică
Evoluţia istorică a teoriei argumentării;
Modalităţi de definire a argumentării;
Utilitatea argumentării;
Limite ale folosirii argumentării;
Răspunderea de a cerceta;
Răspunderea de a demonstra logic;
Răspunderea de a respecta uzanţele comunicării.
- Să analizeze funcţiile limbajului social;
- Să descrie structura societăţii raportată la structura limbii;
- Să stabilească raportul dintre filogeneză şi ontogeneza limbajului.
Limbajul – canal de comunicare socială
Filogeneza şi ontogeneza limbajului;
Funcțiile limbajului social;
 Structura limbii şi structura societăţii;
Convergenţe tipologice.
-    Să descrie fenomenul manipulării prin cuvinte;
-     Să analizeze textele din „epoca de aur”;
-     Să descrie cum are loc invazia de termeni străini într-o limbă;
-    Să interpreteze discursurile şi textele unde se face recurs la limba de lemn.
 „Limba de lemn” – un concept universal în contextul românesc
„Puterile” şi manipularea;
Manipularea prin cuvinte;
Limba de lemn – o universalie în contextul românesc;
Analiza textelor din „Epoca de Aur”;
Pulbere de false diamante. Invazia brutală de termeni străini;
Abuzul de putere şi tragicul non-dialog.
Comunicarea culturală și pragmatica discursivă
Obiective Repere de conținut
-      Să identifice elementele procesului de prezentare socială în angajare la serviciu
-      Să compare modalitatea de prezentare de sine în societățile orientale versus occidentale
-      Să formuleze o strategie de prezentare de sine profesională pentru activitatea de consilier etic
Strategii de prezentare personală și profesională în contextualitatea socială
Elementele procesului de prezentare socială în angajare la serviciu
Modalitatea de prezentare de sine în societățile orientale versus occidentale
Strategie de prezentare de sine profesională pentru activitatea de consilier etic
-                                                    - Să determine caracteristicile unei culturi;
-                                                    - Să definească cea de-a treia cultură;
-                                                    - Să diferenţieze între culturi şi subculturi;
-                                                    - Să aplice conceptul celei de-a treia culturi asupra comunicării interculturale;
-                                                    - Să argumenteze necesitatea formării celei de-a treia culturi;
-                                                    - Să elaboreze strategii de aplicare a celei de-a treia culturi;
-                                                    - Să propună căi de realizare a celei de-a treia culturi în cadrul întâlnirii dintre două culturi;
-                                                    - Să influenţeze procesul de comunicare dintre culturi;
- Să eficientizeze un discurs intercultural.
Principiile și valorile comunicării inter-culturale
Caracteristicele și trăsăturile culturii a treia ;
Cultură și subcultură;
Strategii de aplicare a celei de-a treia culturi
Comunicarea individuală, organizaţională şi mediatică;
Condițiile discursului intercultural.
- Să descrie comunicarea de tip persuasivă, manipulativă și de negociere;
- Să stabilească strategiile de negociere în vederea soluționării conflictelor interculturale;
- Să evalueze impactul comunicării persuasive pentru societatea contemporană.
Tipurile de comunicare în stabilirea și menținerea relației cu celălalt
Comunicarea de tip persuasivă, manipulativă și de negociere
Strategiile de negociere în vederea soluționării conflictelor interculturale
Impactul comunicării persuasive pentru societatea contemporană
-          Să definească conceptul de public, destinatar, referent, receptor;
-          Să clasifice tipurile de public conform criteriilor de gen, dimensiune, deschidere, încredere;
-          Să organizeze o prezentare a unei întruniri discursive;
-          Să valorifice rolul publicului pentru reuşita comunicativă.
Managementul structurii discursive în cadrul comunicării publice
Specificul destinatarului (receptorului) în comunicarea cu publicul;
Tipurile de public şi specificul lor;
Poziţia discursului în cursul întrunirilor discursive.
 
 


Despre Antropologie

Contacte

Departamentul Filosofie si Antropologie
e-mail: usm_filozofie@yahoo.com
tel: +373 22 57 75 97


Director Departament Filosofie si Antropologie
Saharneanu Eudochia, dr. hab., prof. univ.


                                                                                                                                                                                                                                                                                                                    Copyright © 2011 Made by Erhan Vera. All Right Reserved