DEPARTAMENTUL FILOSOFIE ȘI ANTROPOLOGIE

 

Video






Log in

   sau    Inregistrare

  • Acasă
  • INTERPRETĂRI ŞI ASPECT...

INTERPRETĂRI ŞI ASPECTE PRIVIND MATRICEA STILISTICĂ ÎN FILOSOFIA ROMÂNEASCĂ (DUPĂ LUCIAN BLAGA)
Dumitru CĂLDARE, dr. hab.conf.univ.,
Universitatea de Stat din Molodva.
 
Noţiunea de matrice reflectă originea, temelia unei entităţi care exprimă adevărul ca atare reflectînd formula valorică a elementelor componente.
În cazul cînd ne referim la opera lui L. Blaga  noţiunea în cauză capătă noi nuanţe şi interpretări. După Blaga matricea este numită ca fiind o matrice stilistică şi constituită dintr-un ansamblu de categorii. Dar şi noţiunea de categorie este interpretată de asemenea într-un mod original. Dacă în general categoriile reprezintă nişte forme generale privind diferitele raporturi stabilite între anumite circumstanţe sau idei, în viziunea lui L. Blaga, categoria, fiind o creaţie a intelectului uman, cuprinde un domeniu vast de manifestare şi concomitent posedă un nivel mai sporit de stabilitate şi de dominantă abstract – operaţională. Fiind concepute astfel, categoriile blagiene reflectă anume abstractul în interacţiunea cu concretul (intuiţia). În acest proces are loc o anumită selecţie sau determinare a conţinutului, proces în care unele aspecte şi elemente sunt depăşite (sau  neglijate, în dependenţă de  valoarea şi semnificaţia lor), iar altele sunt incluse în contextul real, asigurîndu-i acestuia o anumită integritate.
Important este să conştientizăm că matricea  stilistică include în sine un complex de categorii fundamentale de caracter discontinuu care posedă anumite capacităţi independente de diversificare. Avînd un caracter relativ stabil, matricea stilistică dispune de o consistenţă interioară pronunţată. De aici rezultă şi scopul matricii stilistice care este preocupată de modelarea creaţiilor culturale pe o anumită perioadă de dezvoltare, dar şi în raport cu stilul respectiv.
În aşa mod pentru L. Blaga matricea stilistică reprezintă un mister, situat în domeniul inconştientului eului omenesc. Şi dacă misterul reflectă esenţa teoriei cunoaşterii, centrul metafizicii cunoaşterii, manifestîndu-se şi ca Marele Anonim, atunci matricea stilistică referindu-se la creaţiile culturale accentuează în special o adecvată pecete stilistică. Şi dacă Marele Anonim relevă o permanentă prezentă în lume, atunci „cenzura transcendentă” este un act atemporal şi veşnic prezent al Marelui Anonim în efectele ei fiind întipărit cunoaşterii individuale în context structural, iar modurile pozitive ale acesteia sunt de aşa natură încît prin ele nu se ajunge decît la o revelare disimulatoare a misterelor existenţiale” [ 1]. Şi atunci ne punem întrebarea, oare această sintagmă ce poate constitui cenzura transcendentă - actul atemporal – cunoaşterea individuală – matricea stilistică – conştientă – ce semnifică ele în raport cu procesele sociale contemporane, cu fenomene globalizate şi cu consecinţele lor? Sau în asemenea circumstanţe reieşim din faptul că cunoaşterea individuală nu are decît două mari posibilităţi: fie de a disimula misterele existenţiale, fie de a se instala pluriform în aceste mistere ca atare”. [ 2]
În general însă fiind constituită din categorii şi elemente de factură temeinică şi fundamentală de natură abisală, matricea stilistică este orientată sau tinde să pătrundă în domeniul conştiinţei. De aici rezultă şi valoarea reală a matricii stilistice, care de fapt contribuie la funcţionalitatea conştiinţei, asigurîndu-i o existenţă materială. Concomitent L. Blaga afirmă că între matricea stilistică şi conştiinţa sunt stabilite relaţii de influenţa dominantă. Astfel matricea stilistică, influenţează conştiinţa în mod direct şi nemijlocit, în timp ce conştiinţa este doar o reflectare unilaterală a acesteia. Prin urmare conştiinţa fiind influenţată de matricea stilistică se află în proces de schimbare (sintagma conştiinţa schimbătoare-matricea stilistica constantă). Putem presupune ca aceasta conştiinţa ar căpăta mai mult un caracter social cotidian de conştiinţa socială. După L. Blaga această conştiinţă ar avea un statut de o filozofie adecvată, de o existenţă continuă, aflîndu-se în proces de permanentă dezvoltare, schimbare, reluări de la început şi reinterpretări conceptuale în raport cu domeniul respectiv de existenţă. Şi aceasta are loc deoarece L. Blaga pune cu toată perseverenţa întrebarea, ce reziduiri ştiinţifice, mitice şi magice cuprinde gîndirea autorului cercetat.... Pe ce elemente pune gînditorul accentul transcendental? Ce motive filosofice cuprinde gîndirea sa şi cum a izbutit să le asimileze? Ce forme ia în gîndirea sa elanul de sistematizare? Cum se integrează gînditorul într-un stil?
Cum, şi acest fapt este actual şi azi, într-adevăr cum se integrează omul de azi într-un anumit stil, ştiind că stilul este omul privit în toată statura sa existenţială socială, în fapte şi conduită în aprecieri valorice, dar şi un domeniu de categorii abisale, sau cum specifică L. Blaga - determinări abisale. Şi totuşi filosoful accentuează că ,,Stilul reprezintă în realitate nişte valori extraestetice pătrunse în estetic şi nu e un produs al acestuia” [ 3]
L. Blaga prezintă o formulă originală  de clasificare a categoriilor care rezultă  din structura conştientă-inconştientă a intelectului uman (categoriile intelectului şi cele axiologice, precum şi categoriile inconştientului, numite şi categorii abisale). Prin elaborarea matricei stilistice, dar şi prin întreaga sa operă Lucian Blaga încearcă să elaboreze, să argumenteze specificul filosofiei româneşti aflată la o treaptă concretă a devenirii sale istorice. Şi acest fapt este un semn distinctiv, ce pune în adevărată valoare identitatea naţională a neamului românesc reflectată în opera blagiană.
După L. Blaga categoriile în general mai pot fi denumite şi categorii abisale, funcţia cărora consta în a crea omului condiţii de deplasare sau de salt pentru a depăşi starea de existenţă. Deci, de a se deplasa dincolo, în domeniul misterului (refugiul blagian). În consecinţă este evidentă o stare de revelare a omului. Iar aceasta ar însemna apariţia şi afirmarea unor forţe modelatoare şi ,,călăuzitoare”. [ 4]
Referindu-ne la esenţa matricei stilistice elaborate de Lucian Blaga şi la valoarea ei actuală remarcăm că aceasta prin calificativul de stilistică reprezintă anumite valori, ce semnifică omul, individualitatea, conceptul metafizic inedit. Şi aceasta rezultă din faptul că matricea stilistică determină în mod nemijlocit procesul real de modelare a creaţiilor culturale pe o perioadă anumită de devenire şi interacţiune. Astfel matricea stilistică cuprinde în sine un complex de categorii stilistice de factură eterogena, care, pe de o parte fiind independente una de alta, în acelaşi timp, sunt şi complementare, pe de altă parte. Aspectul în cauză contribuie la manifestarea adevăratei lor individualităţi ca o temelie adecvată, însă inconştientă a creaţiei culturale ca atare, în veşmântul ei originar.
În lucrarea ,,Orizont şi stil” Lucian Blaga evidenţiază şi formulează 5 tipuri de categorii abisale care constituie esenţa matricei stilistice:
1. Orizontul spaţial ce cuprinde asemenea determinări ca spaţiul infinit, spaţiul – boltă, spaţiul mioritic, spaţiul plan, spaţiul succesiv.
În viziunea noastră o interpretare mai specifică decît celelalte  reprezintă categoria spaţiul mioritic şi aceasta deoarece categoria în cauză necesită o cercetare mai profundă şi mai complexă. Astfel este cunoscut în amănunte valoarea baladei ,,Mioriţa”. Fiind o perlă a existenţei spirituale a neamului românesc a patrimoniului nostru naţional, balada ,,Mioriţa” ne călăuzeşte spre dimensiunile spaţiale universale. Însă de fiecare dată analiza baladei necesită evidenţierea a noi aspecte care în unele circumstanţe denotă deducţii neprevăzute. Astfel Ana Ahmatova, scriitoare rusă studiind balada ,,Mioriţa” a accentuat că aceasta nu cultivă cititorului calităţile umane necesare, deoarece ciobănaşul doar ,,plînge” şi ,,suspină”, - că de-a fi să mor, în cîmp de mohor..... „
Desigur că aceasta apreciere este unilaterală şi incompletă, deoarece pentru a pătrunde în esenţa evenimentelor şi a circumstanţelor ca atare e necesar să enunţăm anumite idei generale şi călăuzitoare ale gîndirii filosofice româneşti, care poartă amprenta stilului autohton. Doar ciobănaşul nu dispare, el rămîne să existe în continuare, el este cu mioarele sale. Căci spune poetul anonim despre ciobănaş, - Să mă îngropaţi în dosul stînii, Să-mi aud cîinii”....Şi apoi dacă ne referim la esenţa existenţială a credinţei daco-gete, cine pleca la zeul dacilor Zalmoxis (mesajer trimis o dată la cinci ani). Era trimis cel mai frumos, cel mai demn, cel mai destoinic; Anume aceste calităţi posedă ciobănaşul din balada ,,Mioriţa” – „feţişoara lui – spuma laptelui, ochişorii lui mura cîmpului…”. Şi iată că în cazul în care examinăm acest fapt edificator în context general, constatăm că aceasta stare sau acest destin al ciobănaşului capătă o cu totul altă semnificaţie conceptuală şi valorică. Şi atunci ne dăm seama că acest tragism aparent pune începutul noi existente.
2. Orizontul temporar care cuprinde timpul-havuz, timpul-cascadă, timpul-fluviu, timpul în formă de spirală etc.
3. Accentul axiologic, exprimat prin aspectele afirmativ-negative.
4. Anabazisul şi catabazisul exprimate prin atitudinea neutră avînd semnificaţia de categorii-orientări.
5. Năzuinţa formativă ce cuprinde în sine individualul şi tipicul.
Cu atît mai mult ca orizontul unui întreg mod de cunoaştere are la temelia şi ideea de mister. [ 5]
Concomitent autorul evidenţiază şi categoriile de atmosferă cu nuanţele lor de afirmaţie sau negative (ori de orientare neutră). Astfel matricea stilistică conţine şi interpretări de categorii orizontice şi exprimate prin orizontul spaţial şi temporal cu nuanţele şi semnificaţiile respective, precum şi manifestările lor concrete în planul existenţial. Lucian Blaga remarcă categoriile orizontice categoriile de atmosferă, categoriile orientării şi categoriile formative.
Caracteristică în acest sens este lucrarea ,,Spaţiul mioritic” Lucian Blaga aplică          într-un mod original teoria sa stilistică privind fenomenul cultural românesc, exprimat prin interpretările referitor la matricea stilistică a creaţiei româneşti, promovînd pe substanţa lirică a acesteia şi îndeosebi stările cele mai frecvent cântate şi exprimate precum sunt ,,dorul”, ,,jalea”, ,,urîtul” care constituie substanţa celor mai multe poezii populare, avînd stări de nuanţă. [ 6]
După L. Blaga dorul adesea nu e cîntat prin intermediul obiectului, spre care e orientat (iubita, casa, familia, peisajul); dorul e cîntat pentru el însuşi, ca stare aproape fără obiect, ca stare al cărei obiect e oarecum refăcut sau numai discret atins”.
Astfel dorul reflectă o stare sufletească de diferite forme impersonale, uneori fără virtuţile respective, cu variaţii de vrajă personificatoare, de o fire zbuciumată sau o boală cosmică universală. Anume de aceea interpretul popular se închină cu pietate acestui sentiment de o stare psihologică majoră, uneori luptîndu-se cu el, alteori acceptîndu-le sau respingîndu-l.
În creaţia populară românească ,,spaţiul mioritic” este identificat cu ,,plaiul”, acesta fiind conceput drept coordonată abisală spaţială şi care în esenţă şi reflectă spaţiul matrice al culturii româneşti. Această alternanţa determinantă se manifestă în mod specific şi în credinţa noastră ortodoxă. Astfel unii conducători ai bisericii ortodoxe române mai erau numiţi şi ,,exarhi ai plaiului, iar în literatura română mai ales în legende este prezent şi titlul onorific-căpitan de plai ,,Dan-căpitan de plai” de V. Alecsandri. Chiar şi astăzi mitropolitul Basarabiei Petru mai este numit şi ,,exarh” al plaiului.
În acest context este semnificativ şi faptul corelativ spaţiu-destin, a unui destin care în mod firesc descinde din plai şi care culminează pe acelaşi plai, aflîndu-şi finalitatea tot în plai. Căci plaiul are un sentiment de dăinuire în timp, iar balada ,,Mioriţa” prezintă un imn plaiului natal - ,,Pe un picior de plai, Pe o gură de rai. Iată vin în cale se cobor la vale” - Se coboară din deal. Şi iată că anume aici Dealul şi Valea sunt coordonatele ontologice definitorii, căci spune creatorul anonim cu mare siguranţa ,,Plînge Valea, plînge dealul”, Plîng pădurile străbune.... Şi poporul plînge în hohot. Cui ne laşi pe noi stăpîne?„ În aşa mod sintagma Plai-destin căpătă acel caracter ontologic determinant, care şi generează tragică finalitate. Prin urmare matricea stilistică şi categoriile abisale se pot manifesta în epoci diferite, în stiluri diferite - stiluri ale unei generaţii (generaţia lui L. Blaga şi cea contemporană).
Astfel L. Blaga include plaiul românesc în structura intimă a neamului. Şi drept confirmare este deducţia că ,,poporul românesc s-a născut în momentul cînd spaţiul-matrice sau orizontul inconştient a prins forme în sufletul său, spaţiul matrice sau orizontul inconştient specific, care alături de alţi factori, a avut darul să determine stilul interior al vieţii sale sufleteşti” [ 7].
În context pătrunzînd în estetic din afară, stilul capătă un caracter cultural cu pronunţate elemente invadatoare. Stilul este dotat cu calificativul de forţă istorică. Şi dacă stilul este însuşi omul, L. Blaga depăşeşte acest nivel de interpretare afirmînd că stilul prin esenţa sa valorică distinctivă constituie o realitate mai profundă şi mai adecvată chiar decît omul ca atare. Astfel omul capătă statut de creaţie şi produs al stilului, concomitent fiind şi un ,,fenomen dominant”, pentru devenirea şi amplificarea culturii. Dat fiind faptul că omul este în permanentă orientat spre acţiuni creatoare, este evident că acestea pot fi realizate numai într-un anumit aspect stilistic concret. Altceva, ca stilul utilizat să atribuie semnificaţie adecvată conţinutului respectiv. În acelaşi timp creativitatea şi originalitatea ca atare se opun interferenţei sau suprapunerii stilurilor, care pot genera stări haotice în afirmarea unei linii sau principii stilistice adecvate.
Considerăm ca fiind întemeiate deducţiile lui L. Blaga referitor la sintagma stil-gîndire. Fiind unul din elementele determinante ale culturii stilul contribuie în mod adecvat la desăvîrşirea modului de a gîndi, de a crea imagini, de a interpreta. Într-un context mai restrîns stilul reprezintă un anumit tip de cultura, o epocă istorică sau chiar o perioadă istorică redusă în timp, însă dominată de mari realizări spirituale şi care şi-a lăsat amprenta asupra devenirii omului şi societăţii. De aceea e firesc faptul, ca în circumstanţele cînd evidenţiem valoarea unei opere artistice în timp şi spaţiu să accentuăm şi stilul respectiv. Astfel în cazul în care evocăm un timp şi un spaţiu Eminescu, suntem în drept să evocăm şi un stil Eminescu.  Sau accentuăm prezenţa mai multor stiluri (clasic sau romantic). Cu atît mai mult că categoriile abisale care constituie matricea stilistică şi se modifică în fiecare epocă istorică (sau vorbind metaforic fiind sub cîrma ,,timpului istoric”). Şi orice este influenţat atît de mediul geografic respectiv, cît şi de cultura şi de colectivitatea etnică. Dar principalul rezidă în faptul ca fiind conceput în sens filosofic stilul – matricea stilistică sunt însăşi temelia sau tiparul existenţial funcţia cărora constă în a asigura creaţia ca atare, de a  determina destinul omului de creaţie, iar în consecinţa de a crea condiţii de orientare absolută.
 
Referinţe bibliografice:

  1. Lucian Blaga  Trilogia cunoaşterii. Cenzura transcedentă. Bucureşti,2003,p.31
  2. Ibidem, p.32
  3. L. Blaga ,,Încercări filosofice. Bucureşti. 1997, p.27
  4. L. Blaga. Ştiinţa şi creaţie, Bucureşti. 1994, p. 177
  5. L. Blaga. Trilogia cunoaşterii. Cenzura transcendentă. Bucureşti, Humanitas, p.97
  6. Spaţiul mioritic, Bucureşti, 1937. p. 170-171
  7. Spaţiul mioritic, Bucureşti, 1937. p. 201

Despre Antropologie

Contacte

Departamentul Filosofie si Antropologie
e-mail: usm_filozofie@yahoo.com
tel: +373 22 57 75 97


Director Departament Filosofie si Antropologie
Saharneanu Eudochia, dr. hab., prof. univ.


                                                                                                                                                                                                                                                                                                                    Copyright © 2011 Made by Erhan Vera. All Right Reserved